LEE SMOLIN, SPATIU, TIMP, UNIVERS

Editura Humanitas, Bucuresti,2004, 2006 2008
Traducere: Anca Visineascu

Pasiunea mea pentru literatura ştiinţifică este veche. Momentul apariţiei blogului mă prinde cu mare parte din literatura de popularizare apărută la noi, citită. De aceea, voi reciti şi voi reveni periodic cu titluri care mi-au modelat în ultimii ani reprezentarea despre lume. Mă pasionează şi sunt la curent cu marile dispute teoretice ale ultimelor decenii, sunt la curent cu încercările de a unifica fizica fundamentală, cu perspectivele noii biologii şi chiar cu teoriile matematice contemporane (atât cât îmi permite incapacitatea mea funciară de a opera cu numere) şi urmăresc cu pasiune această minunată aventură intelectuală, începută în urmă cu câteva secole şi denumită ştiinţă matematică şi experimentală. Urmăresc de asemenea dialogul dintre oamenii de ştiinţă şi filosofi şi teologi, atât cât e. Evident, am unele opinii cu privire la chestiunile fundamentale, pe care promit că le voi expune pe măsură ce voi scrie pe blog.

Trei edituri furnizează sau au furnizat de-a lungul timpului grosul literaturii ştiinţifice de la noi: editura Humanitas prin colecţia ei ştiinţifică, editura Tehnică, aflată în moarte clinică din păcate şi editura Curtea Veche. Fără a avea colecţii de profil, şi alte edituri au produs titluri interesante, cum este “Realitatea ascunsă” a lui Brian Greene, apărută recent la editura Paralela 45.

“Spaţiu, timp, univers” a lui Lee Smolin, este singura expunere sistematică pe care eu o cunosc în limba română despre stadiul actual al cercetărilor în gravitaţia cuanitică. Pentru cei care nu ştiu, gravitaţia cuantică este teoria care încearcă să unifice teoria cuantică, ce descrie fizica la scară mică (subatomic) cu teoria relativistă a gravitaţiei. In ciuda faptului că par ireconciliabile, oamenii de ştiinţă au ştiu de mult că asta este o iluzie şi că o teorie a totului (T.O.E. – “theory of everything”) trebuie să unifice cumva cele două perspective. Există trei căi de abordare a problemei în fizica de azi: teoria cuantică cu bucle (al cărei partisan este Smolin), teoria corzilor şi analitica geometriei găurilor negre. Smolin expune didactic (uneori enervant de didactic) atuurile şi minusurile fiecărei teorii, precum şi propriile argument în favoarea unificării (care I se pare iminentă). Nu vă speriaţi de termeni, cartea este mai mult decât accesibilă, deşi n-aş recomanda-o ca pe o carte de debut absolut în lecturarea literaturii ştiinţifice (pentru aşa ceva, recomand mai degrabă cărţile lui Stephen Hawking (“Scurtă istorie a timpului”, “O mai scurtă istorie a timpului” sau “Universul într-o coajă de nucă”). Apreciez acuratetea traducerii dar gasesc total neinspirată decizia editorului de a alege un titlu comercial (“Spaţiu, timp, univers”)  fără a-i adăuga măcar ca subtitlu pe coperta unu traducerea titlului original ( “Trei căi către gravitaţia cuantică” – “Three roads to quantum gravity”). Personal, dacă aş fi vazut acest titlu, aş fi cumpărat şi citit cartea cu mult timp în urmă.